ATENŢIE! Această povestioară este slash, yaoi sau MM, adică conţine erotică homosexuală. Am scris-o special pentru a vedea cum sună acest gen în română, pentru că alte încercări de a scrie slash în română pe care le-am găsit (nu că aş fi căutat prea mult aşa ceva) m-au îngrozit. A scrie erotică în română mi se pare în general ceva „periculos” pentru că pur şi simplu românii nu par a avea cuvinte comune care să nu sune ridicol sau vulgar pentru orice este legat de sex. Hehehe... oricum... am făcut şi eu un experiment...

Greieraş

“Greieeeraaaaş!”

“Spune-mi că nu pe mine mă strigi…” am început eu pentru a fi întrerupt de Idiotul Păros care s-a aruncat pe mine de parcă e o fătuca de 40 de kg şi nu un monstru musculos ce depăşeşte cu siguranţă suta.

„Ce dracu vrei? Ce e cu porecla asta nouă???” l-am întrebat descleştându-i braţele din jurul meu.

„Greieraaaaaş! Ţi-ai lăsat bărbiţă!” îmi spune cu un fel de chicotit ridicol. Se întoarce apoi cu spatele spre mine asteptând să îl las sa ma ghideze spre sala 205B. Nu e nevoie să-i spun că nu am ideie cum să o găsesc singur. Nu sunt niciodată atent la detaliile astea, dar s-ar putea să fie şi vina lui. Suntem colegi de mai bine de 8 ani şi încă de la început am preferat să-l las pe el să se prindă cum se numerotează sălile, în ce format trebuie predate proiectele, unde se decontează abonamentele şi toate aceste porcării administrative. Câteodată am senzaţia că îi fac o favoare. Mai ales în momente precum acu’ o lună când mi-a arătat cu mândrie o agendă plina ochi cu tot felul de informaţii de acest gen, ordonate pe taburi colorate, scrise cu pixuri de 3 nuanţe diferite în caligrafia lui perfectă ce face literele să pară tipărite.

Suntem în întârziere, dar nu ne grăbim. E primul curs al semestrului şi profa’ trebuie să prezinte materia cursului şi modalitatea de examinare, informaţii pe care le va repeta de zeci de ori de acu’ încolo. E relativ linişte în sală aşa că mă simt un pic vinovat că nu am putut deschide uşa fără zgomot şi mormăi un „iertaţi-ne”, dar profa’ nici nu se oboseşte să ne arunce o privire. Ne aşezăm în rândul din spatele ultimului rând ocupat, adica pe la mijlocul sălii. Prezenţa e „compleşitoare”, dar nu cred că surprinde pe careva. Cine are chef sa vină la ora asta scârboasă?

Idiotul Păros se aşează lângă mine oftând şi se uită cu plictis la mine.

„De ce nu îţi notezi nimic? Eu de la cine iau cursurile pe urmă?” îl întreb de-a dreptul scandalizat.

„George, greieraşul meu blond, mă tem că ar fi inutil să iau notiţe. Ştiu de la Babulea că profa’ asta predă după un suport de curs şi nu adaugă nimic în plus.”

„Atunci de ce am mai venit la curs?”

„Pentru că nu vine mai nimeni la cursul ei şi din cauza asta o să facă prezenţa şi daca nu ai cel puţin 50% prezenţă nu ai cum să iei 10 la ea.”

„Şi ce? Vreau doar să trec anul, nu să am cea mai mare medie din istoria facultăţii!”

După ce îi spun asta se întoarce enervat spre tablă şi pare ofticat. Îl las în pace, dar după 47 de minute realiezez că este un curs de 3 ore şi după numai o oră de la începerea lui am senzaţia că sunt blocat într-un univers fără început şi sfârşit, total plictisitor şi pustiu, guvernat de vocea monotonă a unei zeiţe de nămol. Îi şoptesc asta lui Paul, mai mult sau puţin în aceleaşi cuvinte, dat fiind că aleg sa condimentez fraza cu câteva înjurături.

Se uită la profesoară o secundă sau două şi apoi îmi zâmbeşte conspirativ, mă apucă de braţ şi mă trage afară din clasă. O fată se uită cu o privire absentă la noi, dar în rest e ca şi cum nu existăm. Profesoara nici nu şi-a întrerupt monologul.

Paul nu-mi dă drumul după ce ajungem pe holul pustiu şi mă târăşte afară din facultate fără nici un cuvânt. În curte se opreşte, îmi dă drumul şi se uită la cer.

„Crezi că o să plouă?”

„Contează?”

„Hai la tine.”

„E mizerie.”

„Când nu e?” îmi zice şi îşi trece mâna prin păr.

Sunt doar două staţii de autobuz până la mine aşa că pornim pe jos. Mai avem puţin până să ajungem când îmi amintesc ceva.

„Paul? Ştii cum tot zic eu că eşti un Idiot Păros?”

„Da, dar nu-ţi face griji ştiu că de fapt mă iubeşti.” mă întrerupe răspunzând plin de voie bună la o întrebare ce era evident retorică. Îl ignor.

„Ieri am găsit pe net o imagine cu un puşti care trebuie să fie copilul pe care nu ştiai că-l ai!”

„Nu ştiam că am un copil pentru că nu puteam avea unul. M-am păstrat pur pentru tine, iubire.” Îl ignor.

„Îţi jur! Arată exact ca tine. E doar un piciulică, dar e plin de muşchi şi are păr peste tot, des şi blond, exact nuanţa ta de paie pe care s-a bălegat o vacă.”

„Greieraş, te asigur că nu am păr peste tot. Mă epilez.” Îl ignor, cu greu, dar îl ignor. Observ că trecem pe lângă un supermarket micuţ.

„Ah! Stai o clipă să cumpăr ceva de ronţăit şi un suc.”

Ajungem cu braţele pline de diverse snack-uri nesănătoase la mine în bloc. În lift îmi readuc aminte de „copilul” Idiotului Păros şi îi dau instrucţiuni clare să caute articolul pe net de îndată ce ajungem.

Mă duc să iau pahare şi nişte castroane spunându-i după ce să caute pe google.

Vin cu mâncarea şi sucul şi le pun pe birou lânga noi. Mă uit pe ecranul computerului, pregatindu-mă să-l întreb dacă a găsit ce trebuia şi cuvintele îmi mor în gât.

„Sunt impresionat. Ai abonament pe .” îmi zice calm.

Nu ştiu dacă mai întâi o să mă sufoc sau o să fac infarct. Nu sunt în stare să iau nici măcar o gură de aer şi inima imi bate mai tare decât am crezut vreodată ca e posibil. Bate atât de tare încât mă doare, de parcă ar fi un pumn ce mă loveşte din interior. Un pumn ce merit să mă lovească. Cum am putut fi atât de idiot. Am atâta grijă de obicei! Zilele trecute am instalat un nou browser de internet şi nu mi-am dat seama că e setat să salveze istoricul.

Paul se uită spre mine şi pare pe punctul de a pufni în râs, dar când îmi vede expresia devine brusc serios.

„George, greieraş, calmează-te. Shhhh.... nu e nimic... Sunt doar eu....”

„DA! SUNT GAY! ÎMI PLAC PULELE! ACU AI AFLAT, MULŢUMIT?”

„Greieraş...”

„ŞI VREI SĂ MAI ŞTII CE? DACĂ TE MAI DAI O DATĂ LA MINE, NU O SĂ-MI PESE DE NIMIC ŞI O SĂ TE LEG DE PAT ŞI O SĂ TE VIOLEZ PĂNĂ CRĂP.”

„Gata.... gata... Greieraş.... gata... shhh...”

Îmi dau seama că mă ţine de braţe şi nu vrea să ma lase să fug din cameră.

„Ce naiba faci? DĂ-MI DRUMUL! Nu ai auzit ce ţi-am zis? DACA NU PLECI ACU JUR CĂ TE VIOLEZ.”

Începe să râdă, dar sună forţat şi încep să mă zbat. Nu pot să suport să glumească pe tema asta, nu pot să suport să vrea să o ignore, nu pot să suport că ştie.

„TE VIOLEZ!” urlu, dar el mă ia in braţe şi mă strânge tare. Îşi pune capul pe umărul meu şi îmi dau seama că tremură. Faţa mea e jumătate îngropată în coama lui. E mai moale decât îmi imaginam.

„Da, Greieraş, violează-mă căt vrei.” Spune pe un ton pe care nu l-am mai auzit, un ton dulce, dar plin de ceva dureros. Nu pot să înteleg ce gandeşte. Nu pot să cred că ştie. Nu pot să suport asta. Nu pot să cred ca a aflat.

„PLEACĂ!” mă zbat din nou „NU E O GLUMĂ! PLEACĂ!”

Râde iar, acelaşi râs ciudat de mai devreme. Acum vreau să-i vad faţa, sa înţeleg ce dracu e în capul lui, dar mi-e imposibil. Mă strănge şi mai tare, şi nu pot să-mi întorc capul, nu pot vedea deloc cu un ochi, sunt total scufundat în părul lui. Miroase a ţigări. Ciudat. Ştiu că nu fumează. Poate s-a apucat în vacanţă. Mă dau bătut. E mai puternic ca mine. Are o constituţie solidă şi cu pletele lui blonzii arată ca un viking. Un viking super tocilar, totuşi.

Mă liniştesc puţin în braţele lui. Nu e ciudat. Mă ia mereu în braţe. E genul de persoană tactilă, care are mereu braţul aruncat peste umărul unui amic, care stă mai aproape decât e normal când vorbeşte cu tine şi care te ciufuleşte după ce te-ai pieptănat. Respir. Nu gândesc. Pe moment trebuie doar să respir. O să am timp să ţip şi să plâng, dar acum nu sunt singur şi trebuie să ma controlez. Inspir. Expir. Inspir. Expir.

Paul îşi ridică capul şi se uită la mine. E serios. Foarte serios. Cum e numai la examene. Nu apuc să mai gândesc ceva pentru că brusc mă sărută şi nu pot decât să încerc să îmi întreb creierul dacă e real, daca Paul chiar mă sărută. Nu ştiu nici cum a început nici cum am reacţionat eu, ştiu doar că buzele noastre, limbile noastre sunt în contact. Mă sufoc şi nu ştiu de unde să iau aer, parcă tot aerul e aspirat de el. Întrerupt sărutul şi tot mă chinui să respir. Parcă sunt înconjurat de vid. Totul se întunecă, de parcă soarele a intrat în nori, numai că ştiu că a fost înnorat toată ziua. Pe măsură ce se întunecă mă simt ameţit şi devine imperativ în mintea mea să mă aşez. Canapeaua e la un pas, dar trebuie să mă aşez neapărat, nu îmi mai simt genunchii şi aud de parcă sunt sub apă. Mă las în jos repede, aproape mă trântesc. E murdar pe jos, dar nu îmi pasă.

„Sunt bine. Taci!” îi zic, deşi nu sunt sigur ce spune.

Nu îmi pasă că stau cu faţa pe covorul pe care nu-l aspir niciodată şi care nu a fost spălat deloc în toţi anii de când îl am. E bine pe jos. Parcă văd mai bine. Pot vedea clar că sunt ghemuri de praf sub pat. Trebuie neapărat să fac curat.

„George... George...” spune încet, încontinuu.

„Nu ţi-am zis să taci? Eşti aşa enervat.”

Sunt pe jos şi mă ingrozeşte că practic inspir mizeria de acolo.

„Ah! Probabil că era să leşin pentru că nu respiram. Ce idiot sunt.” Spun enervat şi dau să mă ridic. Trebuie să fac un duş. Am stat pe jos.

Paul mă opreşte.

„Nu te ridica aşa repede. Stai să te punem în pat. Încet, da?”

Mă uit la el. Pare îngrozit de semi-leşinul meu. Era atât de calm acum câteva clipe când era vorba de sexualitatea mea, dar e atât de pierdut acum.

„Mă simt bine. Vreau să ma duc să mă spăl. Mi-e scârbă că am stat pe jos.” E adevărat. Mă simt vag slăbit, dar nu mai sunt deloc ameţit. Mă uit în ochii lui. Sunt absolut minunaţi. O ţesătură complexă de verde şi căprui.

„Iartă-mă. E din cauza mea, nu?” îmi zice plin de vinovăţie, dar practic cerşeşte de la mine să îi spun că nu, nu e vina lui.

„Da, e vina ta. Ce dracu te-a apucat?” Mă simt ofticat. Pare un sentiment nepotrivit acum. Mult prea banal, prea domol, dar furtuna emoţională a culminat în momentul acela de slăbiciune fizică şi acum mă simt potolit.

„Greieraş...” Mă măngâie pe obraz. „Greieraş... ştii? Glumele mele nu sunt mereu glume.” Mă priveşte aşa blând, dar aşa intens. Cum poate fi aşa expresiv?

„Lasă-mă un pic. Nu pot gândi calumea acum.” Mă scuz şi fug în baie.

Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Nu vreau să mă gândesc. Când sunt atât de tulburat nu gândesc bine. Unde e săpunul? Săpunul este unde îl ţin întotdeauna. Prosoapele la fel. Potrivesc apa cu grijă. Robinetul pentru apă rece e strâns mai mult decât trebuie. Am grijă când îl răsucesc. Stau sub apă un minut întreg până să încep să mă săpunesc. Aşa fac mereu. Îmi place apa. Îmi place cum se scurge pe corp de parcă te mângâie. Apa e atât de erotică. Ce nebunatică! Zâmbesc. În fiecare zi, de fiecare dată când fac baie, mă gândesc la asta. E ca o rugăciune zilnică. Purficarea apei combinată cu impresia mea că este o purificare necuviincioasă, sexuală, dar calmantă. Îmi aplec capul şi îmi masez ceafa cu mâinile mele săpunite, apoi mă îndrept spre umeri, revin la gât şi am intrat deja în ceremonialul meu unic.

Când opresc apa încep să recapitulez ce s-a întâmplat azi. Cum ar vedea cineva evenimentele? După vacanţa intersemestrială m-am dus la primul curs. M-am întâlnit cu George, pe care nu-l mai văzusem de o săptămână. Cursul era plictisitor aşa că am hotărât să chiulim. George a zis că vrea la mine, deci avea chef să ne jucăm un joc pe computer. Am plecat o clipă din cameră şi când m-am întors... George ştia. Am ţipat şi el... m-a sărutat.

M-am uscat deja. Nici nu-mi amintesc când am luat prosopul. Ce automatic pot fi.

George m-a sărutat.

Mă îmbrac cu nişte boxeri şi un tricou care erau puşi la uscat. Mă hotărăsc în ultima clipă să îmi pun din nou şi blugii.

Nu ştiu de ce m-a sărutat, dar e o reacţie bună, nu?

Zâmbesc. Nici nu se poate mai bună. De ce eram aşa supărat când am intrat în baie?

Deschid uşa.

Idiotul Păros stă pe scaunul de la birou cu coatele pe genunchi. Îşi ţinea capul în mâini dar şi l-a ridicat repede când am intrat.

Pare speriat şi îngrijorat.

Îi zâmbesc.

„Iartă-mă că am explodat aşa.” Acum că mă gândesc nu pot să cred ce penibil am fost. Nu pot să-l privesc în ochi.

„George... Vrei să fii iubitul meu?”

Îmi ridic brusc privirea.

„Huh?” nu pot interpreta tonul lui „vrei să... vrei să fii sigur că nu tăbar pe tine la prima ocazie, sau mă întrebi ca la gimnaziu dacă vreau să fim împreună?”

„Pe mine nu m-a întrebat nimeni în gimnaziu aşa ceva.” Se încruntă puţin dar zâmbeşte. „Vreau să fiu cu tine. Cred că te iubesc.”

Sunt şocat. Idiotul meu Păros... face până şi o declaraţie de dragoste să sune total idiot. Cred că şi eu îl iubesc. De mult.

Sunt fericit. Nu e corect. Totul e absurd. Poate m-a călcat o maşină în drum spre casă şi tot ce s-a întâmplat acum e un vis ciudat pe care îl ai când eşti in comă la spital. Dar nu contează. Există un singur fel de a reacţiona acum, indiferent dacă e vis sau realitate.

„Eşti un idiot.” Îi spun şi sunt în faţa lui, folosindu-mi genunchiul să-mi fac loc să stau între picioarele lui. Îi apuc bărbia şi îl sărut.

Mâini mari se înfig în părul meu, ţinundu-mă sub control, împiedicându-mă să-mi despart gura de a lui în timp ce se ridică de pe scaun şi, apoi, în timp ce mă împinge în pat.

Se urcă peste mine şi deodată simt ceva plăcut de tare se odihneşte peste anumite părţi ale mele ce încep deodată să cerşească atenţie. Paul se deprinde de mine şi mă priveşte în tăcere.

Observ că e pierdut în moment, după cum se uită la mine cu adoraţie. Nu reuşesc să mă pierd şi eu în contemplarea lui pentru că mă simt neliniştit de realizarea că mă iubeşte, că ne iubim, că se uită la mine cu iubire, cu dorinţă. Nu am fost niciodată obiectul unor emoţii aşa intense şi mă simt compleşit. Propriile mele sentimente, deşi la fel de intense, nu par a fi un scut, ci sunt mai degrabă par un alt atac asupra stabilităţii mele. Nu ştiu cum să scap de presiune şi mă mişc un pic în timp ce mă uit hipnotizat la gâtul lui atât de masculin. Pare o coloană de fildeş încleşatată în muşchi supli. Brusc realizez că aş putea să scap de concentrarea emoţională cu ajutorul trupurilor noastre. Eliberând o altă presiune va uşura povara şi mă va calma. Mă mişc din nou, de data asta cu o intenţie clară.

Paul clipeşte brusc şi îmi mângâie obrazul.

„Greieraş.... Potoleşte-te....”

„Hai....” îi spun, lungind vocalele un pic şi sună aproape ca un miorlăit. Ştiu că va înţelege.

„Nici nu am vorbit încă. Nu ştim dacă...”

„Avem timp.” Îl întrerup. „Putem şi după. Haaaiii.......”

Ezită o clipă şi îmi oglindeşte mişcările, dublând fricţiunea divină dintre membrele noastre.

„Tocmai. Avem timp. Putem să o luăm încet.” Zice, începând să mă sărute din nou.

Îmi strecor mâinile între noi şi îmi deschei blugii. Paul se ridică, aşezăndu-se pe coapsele mele, şi se uită surprins la ce fac. Un val de ruşine începe să-mi ardă faţa, dar hotarăsc că pentru a obţine ce vreau trebuie să uit de asemenea morale. Îmi ridic uşor bazinul şi împing blugii odată cu boxerii sub rotunjimea posteriorului meu, eliberând-mi şi organele bărbăteşti de sub corsetul hainelor.

Paul inspiră adănc, cu ochii de o adâncime ciudată fixaţi pe cea ce am dezvelit. Sunt încă incert şi parcă explodez de ruşine, dar o dată ce am pornit pe un drum nu văd ce rost mai are să mă opresc. Totul sau nimc, imi spun, şi încep să mă masturbez cu o îndrăzneală necaracteristică. Paul clachează şi îmi dă cu brutalitate mâna la o parte după numai câteva mişcări, pentru a se repezi să mă lingă pe fiecare bucăţică de piele ce nu este vreodată arătată în public. În cele din urmă mă înghite până la jumătate, restul lungimii fiind acoperită de una din palmele lui, şi nu mă mai pot uita, ochii mi se întorc în orbite, inutili. Încerc să mă controlez. Îmi creez o imagine mentală cu cât de penibil ar fi să ejaculez aşa repede şi asta mă ajută destul de mult.

„Haaaiii.....” îl îndemn, în timp ce-l trag în sus.

„Ce vrei, Greieraş?”

„Începe să-mi placă porecla asta blestemată.” Observ cu voce tare şi chicotesc.

„Până acum nu ţi-a plăcut?” îmi zice cu o voce prefăcut rănită. Între timp mă atinge în continuare cu o mână, ameţitor de încet.

„Azi e prima dată când ai folosit-o! Înainte eram Motănaş şi înainte de asta am fost Pufulete şi cred că la un moment dat mi-ai zis şi Dovlecel! Le schimbi mereu şi sunt toate super penibile.”

„Ceva drăgălaş ca tine trebuie să aibă un nume pe măsură, numai că nici unul nu e de ajuns. Eşti dulce ca toate numele astea la un loc şi încă pe atât.”

„Vezi că o să murim amândoi de dulceaţă....” spun, pufnind în râs.

Îl apuc apoi de părul ală care mă scoate din minţi şi îl trag spre mine ca să-l sărut adânc. Cu cealaltă mână încep să-l pipăi şi descopăr că la un moment dat şi-a desfăcut şi el pantalonii. E fierbinte şi incredibil de mătăsos. Până şi părul lui pare mai moale decât e normal pentru acea regiune. Şi e umed, foarte umed. Zâmbesc în timp ce-l sărut, făcându-l să ofteze şi să-şi ascundă apoi capul sub bărbia mea.

„Nu e... nu e spermă... e doar...”

„Ştiu ce e.”

„Aşa... aşa sunt eu... dacă......”

„Pregăteşte-te să fac mereu mişto de tine spunând „you’re so wet”! Eşti delicios, Paul. Pur şi simplu delicios. Dă-ţi pantalonii jos şi dă-mi să-l pup pe George Junior ca să nu mai plângă.”

Am început amândoi să râdem, dar nu am ezitat să ne aşezăm într-o poziţie bună pentru a încerca un 69. Nu am stat să îl admir prea mult, apucându-mă direct de treabă. Eram deja nerăbtător şi nu vroiam să mai amân. Ceva dulce îmi bâzâia în piept şi dacă aş fi fost o felină aş fi tors fericit. Nu mi-aş fi imaginat că a face dragoste poate fi ceva atât de minunat. M-am temut mereu că o să cad fie în extrema sex-pervers-fără-implicarea-emoţiilor fie în extrema greţos de romantizată categorisită de mine drept a-face-dragoste-la-lumina-lumânărilor. Cu Paul în schimb e perfect. Am senzaţia că e o ocazie de a ne delecta cu prezenţa celuilalt într-un mod deplin la care am râvnit mereu fără să ştiu exact ce vroiam.

Mă concetrez cu pasiune asupra organului din faţa mea, familiarizându-mă cu textura sa, cu mărimea şi forma sa şi mai ales cu gustul adictiv al lichidului limpede pe care îl produce. Ce detaliu incitant, care nu face decât să scoată în evidenţă masculinitatea totală a acestui viking obsedat de computere. Îl iubesc.

Pe neaşteptate simt că sunt la o clipă de orgasm şi de abia apuc să îl avertizez. Mă lasă să mă retrag din gura lui, dar îşi foloseşte mâna pentre a mă ajuta mai departe şi mă ţine astfel încât să ejaculez pe buzele lui întredeschise. Tentativ, începe să se lingă, punând un adevărat show pentru mine. Mă bucur că am avut inspiraţia să mă uit şi nu m-am întors imediat la organul incredibil de tare din mâna mea.

Încep cu o nouă vigoare, hotărât să returnez gestul prin aceiaşi metodă, dar după două minute încă nu am reuşit şi încep să am dubii legate de talentul meu. Nu pare a conta că sunt şi eu bărbat. Nu am pic de experienţă cu a aduce orgasmul pentru altcineva în afară de mine. Mă repoziţionez ca să mă pot uita la faţa lui şi îşi dă seama că sunt frustrat. Îmi ia una din mâini si o pune peste săculeţii acoperiţi cu fire lungi blonde şi îmi şopteşte „Linge-mă...”. Îl ascult şi îmi acoperă mâna pe care încă o ţineam pe el cu a sa, aratăndu-mi cum îi place să fie atins. Între timp ling şi mângâi conştiincios pielea încreţită a rezervorului sensibil al masculinităţii sale.

„Ah!” Zice deodată şi simt în degetele pe care le împinge într-un ritm rapid că momentul pe care îl aşteptam a sosit. Îi înghit brusc capul bărbăţiei şi înghit fericit tot ce mi se oferă. Poate că de data aceasta nu am muncit îndeajuns pentru a merita acest cadou, dar pe viitor nu cred că voi mai avea probleme să duc treaba la bun sfârşit.

„George....”

„Da.” Mă lipesc de el, punându-mi capul pe umărul lui şi privindu-l cu răbdare.

„Ai un zâmbet atât de ... ”

„De...?” îl încurajez să continue zâmbind şi mai larg. Degetele mele încep să se joace cu părul de pe pieptul lui.

„ De...de incubus!” îmi zice victorios.

„Te iubesc.” Îi răspund şi îl sărut cast, pe obraz.

„Şi eu te iubesc, George.” Îmi zâmbeşte parcă cu toată fiinţa lui şi îl cred. Sunt fericit. Îmi închid ochii pentru că totul e ok. Trebuie să vorbim, dar nu e nici o grabă. De acum avem timp. Totul e perfect. Îl iubesc pe Idiotul Păros şi el mă iubeşte pe mine.